Mi-e prea greu sa incep.. nici nu stiu cum .. nici nu stiu ce.. Simt o multitudine de sentimente, ma incearca zeci de mii de stari, in orice caz.. nu ma simt excelent. Ma tot gandesc la horoscopul ala tampit. Stiu .. ar trebui sa fie ultimul lucru la care sa ma gandesc dar mnah [stiu eu ce zicea de ma tot gandesc].
Nu stiu.. uneori ma gandesc "oare chiar asa de aiurea am devenit?oare e vina mea ca totul merge prost?oare chiar eu sunt aia care m-am schimbat asa de mult?" . Sincer nu cred, ma cunosc si singurul lucru prin care m-am schimbat e ca il iubesc mai mult [chiar daca el nu vede]. Ma enervez cand se da vina pe mine, ca eu sunt sursa tuturor lucrurilor rele, pentru ca stiu cat de mult ma zbat sa fiu ok ... Problema e ca uneori chiar nu mai pot.. si chiar simt ca nimeni nu ma intelege. Ma enervez pentru faptul ca incerc sa dau ce e mai bun din mine si lucrurile astea nu sunt apreciate, tot primesc aceleasi comentarii si nemultumiri.
Tu chiar nu vezi cat imi dau silinta sa fiu ok cu tine? Chiar nu vezi ca te iubesc? De ce trebuie sa te comporti asa cu mine? Ti-am inteles problemele, cred ca sunt singura care te-a inteles din toate punctele de vedere [si chiar daca nu imi place cand iesi e pentru faptul ca nu stiu ce faci si mie frica si oricum asa faci si tu], am inteles cand esti suparat, cand efectiv poate n-ai chef de mine dar eu de ce pot sa trec peste astea si tu nu? Parca ma iubeai, sau ce? Acum nu mai e asa? Am ajuns sa ma comport ca in vechiile mele relatii: eu sa dau mai mult si degeaba .. si asta era cel mai mare lucru de care mi-era frica. Chestia asta ma face sa cred ca asa mi-e dat : mereu eu sa dau mai mult si degeaba .. sa nu fie nimeni care sa ma inteleaga si sa schimbe lucrurile.
Apreciez cum erai inainte, apreciez tot ce ai facut pentru mine dar intelege ca acum am cea mai mare nevoie de tine .. si inainte aveam dar acum am si mai mult. Nu cred ca ai vrea sa caut in 5 baieti ceea ce sti ca numai tu poti sa imi dai. Iti multumesc pentru toate lucrurile ce le-ai facut.
Acum cred ca sti ce simteam cand iti ziceam ca nu mai am rabdare sa termini bacul, iar cand vara sa dus pe pl puteam foarte bine sa ma despart de tine pentru ca pur si simplu lucrurile nu au mers si poate a timpul a trecut degeaba. Dar vezi, nu am facut asta, am preferat sa las naibii toate nebuniile si sa te sustin si sa fiu alaturi de tine, sa nu imi pese de distractie si prieteni. Stiu ca acum nici tu nu mai ai rabdare sa ma astepti, dar gandeste-te.. peste cateva luni o sa fiu acolo si la mine totul e sigur. Gandeste-te si daca chiar ma iubesti poti sa astepti. De aia te tot bat la cap sa ma intelegi si sa fi langa mine. Sau ti se pare ca eu nu merit? A trecut un an si ceva .. acum eu zic ca inca cateva luni nu o sa fie chiar atat de greu... Te iubesc. Mami..
